Lifestyle

Casnicia singuratatii in doi

Nu intotdeauna singuratatea e un lucru rau. Cateodata este de bun augur. Ne ajuta sa ne punem ordine in viata, sa devenim independente, sa hotaram asupra propiilor noastre decizii.

Decat sa stam incorsetate intr-o casnicie de forma, doar pe hartie, mai bine ne croim singure drum prin multime.

Niciodata nu trebuie sa dam vina pe altcineva pentru casatoria noastra. Noi am vrut, noi am ales, noi decidem ce vom face. Atat a fost. Si in nici un caz nu trebuie sa spunem ca am ales sa ramanem impreuna de dragul copiilor.

Dar De Dragul Nostru Ce Facem???

Nimic? Rabdam, ne injosim, nu scoatem un cuvant, pentru ca ne simtim oarecum protejate?

Nu conteaza ca EL, sotul, barbatul pe care noi l-am ales sa ne fie alaturi pana ’’cand moartea ne va desparti’’ in seara asta iese cu prietenii chiar daca de dimineata stabilisem altceva, trecem si peste faptul ca pustiului ii este rau si ne urcam cu el in primul taxi pentru ca domnul tata nu poate ajunge acasa sa ne duca el la spital, deoarece are treburi mai importante de facut. Si daca tot suntem noi acasa ce rost mai are sa vina si el !?!



Nu conteaza nici cand ne planificam concediul si in ultima zi inaintea plecarii se iveste nu stiu ce treaba importanta (ca de altfel toate treburile lui) si atunci avem de ales intre doua variante. Fie ramanem acasa, fie plecam fara el.

Un vechi proverb supune ca ’’Oricat de inteligent ai fi, sa ai incredere oarba intr-o persoana, un e niciodata o alegere prea inteleapta!’’

Asa ca nu trebuie sa acceptam sa ramanem singure intr-o casnicie din doi. Mai bine ramanem singure si punct.

E greu dar nu imposibil, pentru ca noi femeile asa suntem, cand daruim, daruim si ne daruim cu TOTUL, nu mai avem nimic de pierdut.

Si daca tot nu mai avem nimic de pierdut, de ce sa nu profitam, sa nu renastem din propria cenusa si sa o luam de la capat… Stiu este greu, noi niciodata nu ne daruim doar corpul, intotdeauna dam si putin din inima noastra. Dar decat o inima de piatra mai bine o inima peticita.

Cand am decis sa punem punct nu ar trebui sa mai conteze nici anii petrecuti impreuna, nici iubirea pe care i-am oferit-o neconditionat, nici macar varsta noastra in momentul in care am decis asta.

In viata nu e important doar sa traim. Important e sa traim corect. Trebuie sa ne autoeducam sa credem ca se poate, ca putem fi fericite si singure. Trebuie sa ne invatam creierul sa creada in imposibil.

Daca am reusit asta restul e simplu. Cu timpul realizam ca linistea noastra nu trebuie neaparat sa poarte barba, camasa si sa aiba nume de barbat! Nuuu… nici pe departe. Linistea si fericirea noastra incep in momentul in care cand ne trezim dimineata spunem cu maxima convingere … DA, EU POT!

Marile schimbari se petrec in timp. De aceea trebuie sa ne acordam timpul necesar schimbarii noastre !!!

Valentina Pink

Adauga un Comentariu

Apasa aici pentru a comenta