Mama si copilul

Functioneaza sau nu pedepsele la copii?

              Ca parinti suntem tentati sa impunem reguli copiilor, fara sa le explicam. Ei sunt tentati sa le incalce si sa negocieze orice. Atunci se dezlantuie o mica Apocalipsa. Noi, parintii, ne enervam si tipam. Ei, copiii, trantesc usi, plang, se tavalesc pe jos. Fix atunci apar pedepsele. Noi, parintii, consideram ca avem autoritatea necesara sa pedepsim. Ei, copiii, se simt ca si cum nu ar conta, se simt devalorizati.

              Cred, cu tarie, ca atunci cand ii pedepsim, copiii ajung sa se simta dominati de teama, neliniste si dorinta de razbunare.

              Multi dintre parintii de azi isi cresc copiii asa cum si ei, la randul lor, au fost crescuti. Vor incerca sa transmita copiilor ceea ce si ei au trait in copilarie. Uita, insa, ca actuala generatie de copii este diferita. Copiii zilelor noastre sunt mult mai evoluati, mai liberi si mai expansivi si, deopotriva, mai nervosi, mai irascibili si mai nerabdatori. Adultul de astazi vine cu niste conceptii din copilaria lui, iar copilul de astazi are acces la foarte multe informatii si, de multe ori, nu accepta un anumit set de reguli si norme de conduita care i se impun. Copiii din ziua de astazi au un anumit gen de intelinegnta emotionala, mai dezoltata, tocmai de aceea de foarte multe ori pedepsele nu functioneaza, ca si modalitate de educatie.

              Pedepsele il vor face pe copil sa sufere, pentru ca va intampina o problema de comunicare cu parintii lui, lucru care il va determina sa se instraineze de acestia. Copilul pedepsit va avea tendinta sa proiecteze acelasi timp de comportament asupra colegilor si prietenilor sai, iar atunci cand parintelui i se va aduce la cunostinta comportamentul copilului sau ii va veni greu sa creada, fara sa realizeze ca, de fapt, comportamentul copilului este o consecinta a comportamentului sau, ca parinte, fata de copil.

              Una dintre cele mai dure pedepse pe care un parinte i le poate aplica propriului copil este sa nu mai vorbeasca cu el. Astfel de pedepse pot cauza traume profunde copilului iar ca adult acesta va avea tendinta sa proiecteze acelasi timp de comportament asupra copiilor sai.

              Pedepsele frustreaza, scad increderea in sine, izoleaza, ii provoaca anxietati, teama, neliniste, inhibandu-i dezvoltarea emotionala si capacitatea de invatare.

              Alternativa ar fi o comunicare eficienta intre parinte si copil. Comunicarea si invatarea trebuie sa se faca la nivelul la acare este copilul. Noi, parintii, trebuie sa avem asteptari realiste de la copilul nostru. Esential este sa il facem pe copil sa se simta protejat si iubit. Parintele ar trebui sa fie un exemplu pentru copilul sau pentru ca va ajunge sa fie oglinda sa.

admin

Adauga un Comentariu

Apasa aici pentru a comenta